Amintiri Viata

Vorba lu’ Gainsbarre

De la Gainbourg la Gainsbarre, pentru cei ştiicioşi, pentru cei mai puţin ştiutori sau deloc, avea el un cântec în care îi zicea cum că dieu est un fumeur de havane şi cum că fumul ăla te duce’n paradis, eu am aici, pe pământ, nişte raiuri, fac volute şi mă tot mut dintr-unul într-altul, dar asta n’are legătură cu ţigările, el, Serge, fuma doar Gittanes, ăle mai ale naibilui de tari ţigări pe care le-am fumat vreodată în viaţa mea, acu’ nu ştiu dacă Cel de sus fumează, cred că o mai face uneori când e în vacanţă, că îşi mai ia câteodată vacanţă de la om, eu, în schimb, sunt fumătoare de pe la douăzeci şi unu de ani, cam de când mi-a tras maică’mea prima palmă, pentru că atunci când un prieten de era pe la noi a întrebat-o dacă o lasă pe Cami să fumeze, asta fiind eu, ea a răspuns că da, convinsă fiind că fiica ei nu se va spurca niciodată cu de’astea, iar fiica ei, văzând-o pe maică’sa cu o aşa atitudine favorabilă, mai ales că era într-o bună dispoziţie, şi-a aprins ţigara cu exaltare, după care, jap, a venit ca din senin palma maică’sii, căreia clar îi lipsea capacitatea de acomodare cu evenimentu’, că era cu adevărat un eveniment.

Aşadar, cam de când aveam anii ăia eu fumez cu pasiune, cu sentiment persistent, adică, dar cu toate astea eu nu aş lăsa niciun fumător liber pe stradă căruia să fiu nevoită să îi inspir dâra înecăcioasă de fum lăsată în urmă, aşa ca azi şi ca în altădată, când în aerul răcoros al unei dimineţi de-a dreptul primăvăratice, una mergea trăgând vârtos dintr-o ţigară, ‘mnezeul ma’mii ei de ţigară, şi eu în urma ei tuşind de zor, aşadar eu sunt pentru fără ţigări şi fără scrum, ca să putem încăpea unii într-alţii când ne întâlnim om cu fumător în locuri care ne au deopotrivă, vicleană complicaţie asta, unii trebuie să renunţe şi nu cvasi-deplin, ci pe de’a’ntregul, aşa că de ce să conlocuiască fiinţe nevinovate cu blestemul ăsta ce’a căzut pe capul ălui de fumează, de ce să fie asta o inseparabilitate, pentru că nu e drept pentru ei, chiar nu, aşa că fumătorii cu fumătorii şi nefumătorii doar cu amintirea noastră făcută scrum, împrăştiaţi ca fumul, ca scrumul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *