Amintiri Viata

Julieta

Totul e aşa cum a trebuit să fie, îţi spui după ce îţi mai îmblânzeşti memoria, acum însă încă priveşti înapoi cu mânie, mânia ta nu’şi pierde umbra pe drum, îi dai consistenţă, nu ai îmblânzit încă nişte amintiri ca să poţi să le calci, să le treci, respiri mânie larg şi viril în loc s’ o laşi să fie seacă şi stearpă, îţi eşti de’o substanţă ostilă cât încă unori lucruri nu le-ai împăturit trecutul, o fiinţă dragă ca lumina ochilor mei, cea căreia de când s-a luat cu dragostea îi pare că totul s-a schimbat în jurul ei, având uneori aptitudinile dramei, astă-seară e la teatru la Romeo şi Julieta, îmi zicea cu ochii foarte trişti că o să se pună pe bocit, cu gândul la ştie ea ce, dar despre care eu o să tac, eu cred că ea ştie că tot ce e intensitate se trăieşte cu răsuflarea scurtă, că dragostea înseamnă nelinişte şi spaima aşteptării, că toată ordinea lumii tale se răstoarnă în ameţeala numelui ei, că numele ei, odată povestea sfârşită, trece mai departe dintr’unul într’altul, mereu mai departe, certitudinea şi fericirea nu vin niciodată de la altcineva, clipă de clipă te zbaţi câteodată iluzoriu pentru salvarea unei lumi pe cale de a o pierde, dacă celălalt nu te iubeşte aşa cum vrei tu, alergându-te prin dragoste cu dezmăţ frenetic, asta nu înseamnă că nu te iubeşte cum poate el mai bine, îmi spusese ea cândva, cea cu ochii verzi ca pelinul, dacă totul nu e cum îţi pare ţie că ar trebui să fie, asta nu înseamnă că e fals cu desăvârşire, i-am răspuns eu deunăzi, când părea că îşi minează dragostea pentru întâia oară, dragostea aia pentru care nu moare nimeni, pentru că toţi mor doar pentru moarte, dragostea ei se pare că trece printr-un timp primejdios, îşi reclamă parte de stăpânire a pământurilor ei şi se teme de depărtări care se zbat şi ţipă şi care atârnă greu de încheieturile fiecărei  juliete care crede în basmele fără sfârşit, fiindu’i îndeajuns că e iubită şi iubeşte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *