Povesti

Când totul nu rămâne doar himeră

Pentru oameni viaţa este o luptă şi o rezistenţă, cred că lupta cu adevărat începe din clipa în care îţi pare că totul e inutil, dar îţi spui că nu vrei ca viaţa să fie pentru tine un şir de ocazii pe care le-ai pierdut, e ca şi cum ai sta deoparte, departe de viaţă, a fost ziua Europei, istoria nu încetează să vină, Europa va avea de înfruntat nesfârşite primejdii, cred că îşi exploatează obsesiile tocmai ca să nu crape din cauza lor, doar că acum îmi pare că a început să i se facă frică de timp, câteodată e o lăudăroasă fără măsură, dar una peste alta, urma pe care a lăsat-o în lume a avut o semnificaţie excepţională, a transgresat iluzii, aşa că la mulţi ani tuturor pământurilor ei, la mulţi ani, Anglia, de tine  mulţi îşi reazemă aşteptările, ai fost pentru unii putinţa a tot ceea ce şi-au fi putut ei imagina, ştii despre cine vorbesc, vorbesc de Ale cea cu ochii verzi ca să nu’i uiţi niciodată, cea acum netremurată, cea cu puterea imaginaţiei fără margini, cea pentru care nimic nu a fost himeră, cea care a ştiu să ajungă, când a fost despre nişte tineri autişti, acolo unde, în ei, nimeni nu reuşise până atunci, e despre acel dublu întemninţat înăuntrul nostru, pentru că da, Ale e acum psiholog, iar tu, Anglia, i-ai fost drumurile pe care le-a început la doar optsprezece ani, iar atunci când a plecat în voluntariat în Columbia şi Argentina, când a ajuns în satul ăla din creierul munţilor, după nişte ore de spaimă, stropită de noroi, udă şi tremurând, şi cu o hartă desenată în creion de unul dintre cei care fuseseră alungaţi de pe pământurile lor de oamenii ăia care cresc buruieni născătoare de moarte, a înţeles cum poţi avea nimic dar să fii fericit cu totul, fericirile nu sunt provizorii, aşa că, la mulţi ani, Anglia, la mulţi ani, Europa, e despre felul în care trăim sau nu pentru nişte himere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *