A purta o ie, un fel de poezie populară, mereu recreată şi reîmprospătată, e o legătură intimă, interioară, pe care o ai cu folclorul, faptul folcloric ca artă, act al creaţiei care e învăluit în taină şi mister, nu ştiu dacă înţeleg asta toate evele care îşi trag peste cap poalele vreuneia, că e ziua …
Ala bala, portocala, oraşul meu nu îmbătrâneşte, e ca acum douăjcinci de ani în urmă, ba nu, douăşapte, optimismul oamenilor e de’un negru profund, al majorităţii oamenilor, în anul alegerilor se lasă cu iluzii multicolore şi cu false măşti, promisiunile primesc atribute cromatice excesive, în timp ce tot ce este cu adevărat continuă să se …
Mai deunăzi m-am dumerit şi eu de ce vedeam în faţa ochilor numa’ galben, vuvuzele şi beri, da’ nu gratis, prin supemarcheturi, aşa cum tot deunăzi s-a lămurit şi domnul Perfect de ce din unşpe, zece’s de’o culoare iar unul e de-o alta, şi asta pentru că ăla e portaru’, dar e de înţeles, domnul …
Se dădeau ultimele lupte pe tatami, tinerii judoka nu se ştiau între ei, doar câteva cuvinte schimbate care ţinteau următorul adversar cu care urmau să se înfrunte şi cam atât, cum te cheamă şi de unde eşti, năltărogul ăla cu ochii verzi îi urmărea tăcut mişcările celui care avea să îi fie adversar în finală, …
Pentru oameni viaţa este o luptă şi o rezistenţă, cred că lupta cu adevărat începe din clipa în care îţi pare că totul e inutil, dar îţi spui că nu vrei ca viaţa să fie pentru tine un şir de ocazii pe care le-ai pierdut, e ca şi cum ai sta deoparte, departe de viaţă, …
M-a osândit unu’ azi, mi-a zis că numai mintea mea aia frustrată nu pricepe cum vine treaba cu o chestie pe care o zisese, ş’anume că fusese în centrul vechi să servească masa, când eu l-am întrebat în glumă dacă e chelner, ăştia, cu mintea mărginită, mult mai răspândiţi acum ca altădată, înainte de a …
Suntem puşi sub ochii noştri şi ai altora, hainele sunt felul nostru de a ne exprima vestimentar, legat de asta lăsându-i la o parte pe cei cărora le lipseşte modul exprimării, hainele sunt nişte scamatorii din care scoatem efecte, hainele sunt o iluzie, unii sunt haine mai mult decât sunt ei înşişi, ceea ce numesc …
Primăvara asta e dată cu poalele peste cap, am nişte zile în care melancolia ajunge la apogeu, tot ceea ce ai trăit odată ca niciodată altcândva lasă amintiri adânci, şi mă gândeam că anul trecut, prin vremea asta, scriam despre un doi mai cu degete albastre, întorcându-mă în urma unui sfârşit de primăvară, scoţând din …
Ce-a mai rămas din lucrurile de altădată, asta despre drumurile amintirii, vechi şi noi, alea care mă cheamă în urmă, e că de când mă ştiu eu pe pământ, în ziua de joi, Joia Mare, astea două, ouăle, mai mult arămii decât roşii, şi Paştele, au fost mereu unite perfect, ca de la întrebare la …
Totul e aşa cum a trebuit să fie, îţi spui după ce îţi mai îmblânzeşti memoria, acum însă încă priveşti înapoi cu mânie, mânia ta nu’şi pierde umbra pe drum, îi dai consistenţă, nu ai îmblânzit încă nişte amintiri ca să poţi să le calci, să le treci, respiri mânie larg şi viril în loc …